Rezumat:
Crima organizată reprezintă un flagel al societății contemporane, care caută să-și extindă sfera de acțiune în scopul obținerii de noi surse de venit. Organizarea excepțională a grupurilor de criminalitate organizată precum și tactica de descoperire a lacunelor legislative care să permită desfășurarea de afaceri la limita legii sunt elemente care constituie doar o parte a planului abscons de acțiune al acestora.
În contextul dezbaterilor acerbe pe teme de bioetică generate de liniile de cercetare biomedicală și genetică, lipsa sau neadaptarea legislației naționale la progresele științifice înregistrate în domeniul biogeneticii facilitează activitatea crimei organizate.
Sunt detectate noi surse de venit ce pot fi oținute în mod facil prin prelevare contra cost de celule, țesuturi sau organe umane, prin trafic de embrioni, prin vânzarea unor astfel de producte persoanelor interesate care le pot utiliza după bunul plac, în scop medical curativ, în scop de procreere, în scop de cercetare sau în scop industrial.
România reprezintă un adevărat Colorado în derularea unor astfel de operațiuni criminale, lipsindu-i atât legislația necesară cât și interesul autorităților pentru reglementarea unor astfel de probleme. În ultimii ani, România a devenit patria afacerilor ilegale cu ovule. Conform legii, donarea acestor celule reproducătoare este un act benevol. În realitate însă, româncele își vând ovulele, pe sute de euro, chiar și la mica publicitate. În ultimii ani, trei clinici de fertilizare in vitro au fost acuzate de trafic de ovocite. Procurorii susţin că medicii au racolat femei cărora le-au prelevat celulele reproducătoare, în schimbul câtorva sute de euro. Medicii au folosit apoi ovocitele pentru tratarea unor paciente din străinătate, care sufereau de infertilitate. Prin această procedură, clincile au dobândit câştiguri ilegale, în condițiile în care legea română interzice orice plată către donatori. Această activitate infracțională a fost realizată profitându-se de vidul legislativ. Au fost racolate persoane de sex femeiesc, cu vârsta propice şi fertile, din mediul pauper ori din cel studenţesc, dornice să obţină beneficii materiale, între 600 de lei şi 800 de euro. În rețeaua de traficare au fost implicați oameni de afaceri israelieni, greci sau de altă naționalitate, care au deschis clinici de profil în orașe importante din România. Rețelele au funcționat atât de bine încât a fost nevoie de mai bine de 6 ani să se descopere traficul de ovocite și embrioni. Doar afectarea stării de sănătate a unor donatoare ca urmare a procedurilor medicale la care au fost supuse a dus în final la descoperirea rețelelor de către organele judiciare.
În acest context, este necesară o cooperare intenațională strânsă, care să permită identificarea lui modus operandi, precum și a ramificațiilor organizațiilor criminale. De asemenea adaptarea politicii judiciare a statului Român trebuie completată cu o revizuire a politicii penale legislative care să ducă la adoptarea unei legislații ferme prohibitive în ceea ce privește traficul de ovocite și embrioni precum și a tehnicilor medicale de obținere a acestora.
Cuvinte cheie:
crima organizată, grup criminal organizat, embrion, ovocite, trafic de celule și țesuturi umane
PREMISE
Dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor reproductive a determinat apariția unei noi forme de trafic. Comunitatea internațională se confruntă cu o realitate în care progresele obținute în biomedicină și genetică, dezvoltate în scopuri medicale și curative, sunt deturnate de la scopul lor declarat inițial, permițând anumitor persoane și grupuri organizate să obțină sume uriașe de bani. Se exploatează în general femeile, ca principale surse de celule, țesuturi și material genetic (ovocite, placentă) însă, în același timp se exploatează deficiențele fizice și emoționale ale cuplurilor homo și heterosexuale care se confruntă fie cu incapacitatea fiziologică de a procrea (cupluri homosexuale, persoane individuale) fie cu infertilitate (cupluri heterosexuale). S-a creat astfel o adevărată piață reproductivă în cadrul căreia celule, țesuturi și chiar embrioni umani fac obiectul unor tranzacții, la fel ca orice alt bun. Comerțul cu ovule umane sau maternitatea surogat au devenit fenomene internaționale extinse, cu grave repercusiuni în plan național și internațional, într-o perioadă relativ scurtă de timp creîndu-se adevărate rețele de colectare și distribuție. Se poate identifica chiar și o direcție de mobilizare a indivizilor implicați în astfel de practici, în relația ”donator” – ”beneficiar”, ”donatorul” provine în special din statele est europene sau asiatice (India, Pakistan, China), în vreme ce ”beneficiarul” provine din statele vest europene, sau SUA, legislația acestora fiind extrem de restrictivă iar costurile procedurilor biomedicale fiind extrem de ridicate. În această relație, un loc estențial este deținut de ”intermediari”, grupuri infracționale organizate și clinici specializate care facilitează schimbul, obținând la rândul lor sume mari de bani.
În țările în care vânzarea de ovule este interzisă, se pot administra hormoni în țara de origine a femeilor donatoare, care se deplasează apoi într-o altă țară în vederea recoltării acestora. Tot aici se realizează uneori și fertilizarea in vitro a ovocitelor recoltate și introducerea în uterul femeii beneficiare a acestor. Tehnicile agresive de stimulare a ovulației, recoltarea repetată și într-un număr foarte mare de ovule, încercările multiple de implantare în uter de ovocite fecundate sau chiar de embrioni au determinat apariția multor probleme grave de sănătate la femeile supuse acestor practici medicale. Efectele asupra sănătății femeilor se produc atât pe termen scurt (hemoragii masive, reacții alergice etc.), cât și pe termen lung (infertilitate, diverse tipuri de cancer), fiind deopotrivă extrem de grave.
Comerțul transnațional cu mame surogat reprezintă o altă formă de traficare de material genetic implicând de regulă mai multe persoane:
a)mamele surogat (purtătoare): își pot pune doar corpul/uterul la dispoziția beneficiarilor sau și ovulele; ele provin din state sărace, au dificultăți financiare și obțin în acest mod sume de bani. Ele pot traversa mai multe state, într-un stat realizându-se inseminarea lor articicială, iar în alt stat pot fi trimise în vederea ducerii la termen a sarcinii.
b)donatorii de material genetic (ovul, spermă) care pot fi membri ai cuplului beneficiar al copilului astfel produs, sau pot fi terțe persoane care obțin, la rândul lor, în acest mod sume de bani și care, evident pot proveni din alte state europene sau nu.
c)beneficiarii copilului născut de mama surogat care plătesc serviciile acesteia și care, de regulă provin dintr-un alt stat.
Lăsând deoparte discuția despre încălcările drepturilor omului precum și despre încălcarea principiilor bioetice ce guvernează domeniul practicilor biomedicale și genetice și în special domeniul fertilizării in vitro, fenomenul descris a luat în ultimii ani o aploare atât de mare, încât este aproape imposibil de controlat.
În cadrul acestuia, rețelele derecoltare și distribuție dezvoltate de grupurile infracționale organizate sunt construite pe piloni cu aparență legală – crearea unor clinici de fertilizare in vitro, centre de consiliere medicală - și presupun concursul unei categorii profesionale specializate: medici și geneticieni care, au în acest fel atât șansa de a obține câștiguri neimpozitate, cât și de a realiza cercetări medicale neautorizate.
Atât donatorii, cât și beneficiarii sunt, în opinia noastră victime ale fenomenului, atragerea lor în cadrul procedurilor respective având fie o motivație pecuniară (așa-zișii donatori, mamele surogat) fie o motivație psihologică, familială, socială (beneficiarii).
ASPECTE GENERALE PRIVIND CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ. DISTINCȚII ÎNTRE CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ȘI CRIMINALITATEA TRANSNAȚIONALĂ ORGANIZATĂ. DOMENII DE INTERES PENTRU CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ
Crima organizată, prin modul său de structurare, flexibilitate şi deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economicului, prin internaţionalizarea sa rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, putându-se afirma că este chiar o sfidare la adresa societăţii mondiale.[1]
În Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind lupta împotriva crimei organizate conceptul de crimă organizată a fost definit astfel: activităţile unui grup de trei sau mai multe persoane cu legături de tip ierarhic sau relaţii personale care permit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii sau pieţe interne sau externe prin violenţă, intimidare sau corupţie, atât prin sprijinirea activităţii criminale cât şi pentru a se infiltra în economia legitimă.
Crima organizată a fost caracterizată ca fiind atributul sau apanajul unor indivizi privilegiaţi, aflaţi în vârful piramidei sociale şi politice care utilizează influenţa, poziţia, bogăţia şi puterea lor politică şi economică în scopul comiterii unor acte ilicite care rămân nedescoperite de organele de poliţie şi justiţie, afaceri de pe urma cărora se obţin profituri uriaşe sustrase controlului fiscal al statului.[2]
Într-o altă opinie organizaţiile criminale sunt văzute ca modele stabilite de interacţiune între anumiţi indivizi funcţionând pe baza unei astfel de organizaţii.[3]
Prin organizaţie criminală înţelegem ansamblul activităţilor infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite.
Spre deosebire de acţiunile unor indivizi care, ocazional, se asociază pentru a comite infracţiuni, o organizaţie criminală constituie o asociaţie premeditată, concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce priveşte rolul şi modul de acţiune al celor ce o constituie. Trăsăturile specifice organizaţiilor criminale, într-o abordare tradițională și chiar conservatoare a fenomenului sunt: a)structura ierarhică; b)ermetismul şi conspirativitatea; c)flexibilitatea şi capacitatea de infiltrare; d)caracterul transnaţional, e)orientarea spre profit; f)utilizarea forţei; g)existenţa unui cod de conduită.
Însă, multitudinea domeniilor de activitate, dezvoltarea tehnologiilor de orice tip și complexitatea societății contemporane determină apariția unor noi forme de criminalitate organizată care fac necesară o reevaluare a trăsăturilor criminalității organizate văzută ca și concept abstract. Trăsături ”tradiționale” ca violența tind să nu mai existe în cadrul anumitor organizații criminale profesionale, fiind înlocuite cu alte forme de presiune: necesitatea menținerii unui raport/relații cu organizația criminală ce asigură mijloace de subzistență în condițiile unui mediu pauper. Renunțarea la relația respectivă expune persoana în cauză sărăciei și imposibilității de a-și asigura mijloacele de trai sau de a-și întreține familia. Violența, ca formă de agresiune fizică nu mai este necesară, societatea fiind cea care, în mod surprinzător, favorizează expansiunea organizației criminale respective.
În cadrul unor analize recente ale fenomenului crimei organizate[4] s-a arătat că singura dimensiune care este specifică criminalității organizate în contextul actual este complexitatea, fiind aproape imposibil de propus o definiție cuprinzătoare a fenomenului. În al doilea rând, caracterul transnațional tinde să devină o trăsătură de sine stătătoare după anii 1990, odată cu încetarea Războiului Rece.[5]
Definițiile formale ale criminalității transnaționale organizate ce sunt prevăzute în diferitele documente internaționale nu tratetază transnaționalitatea ca și trăsătură ontologică a criminalității organizate, ci ca modalitate specifică de acțiune a acesteia. Art. 2 din Convenția de la Palermo[6] definește grupul infracțional organizat ca fiind un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumita perioadă și acționează în înțelegere, în scopul săvârșirii uneia ori mai multor infracțiuni grave sau infracțiuni prevăzute de convenție, pentru a obține, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material. Potrivit art. 3, o infracțiune este de natură transnațională dacă: a)este săvârșită în mai mult de un stat; b)este săvârșită într-un stat, dar o parte substanțială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat; c)este săvârșită într-un stat, dar implică un grup infracțional organizat care desfășoară activități infracționale în mai mult de un stat; sau d)este săvârșită într-un stat, dar are efecte substanțiale într-un alt stat.
În documentul OCTA[7] publicat de Europol în anul 2007 se face disstincție între trei tipuri de grupuri infracționale: a)grupuri infracționale oranizate indigene sau fondate în UE (liderii și bunurile acestora provin din UE); b)grupuri non-indigene sau nefondate în UE (liderii și bunurile acestora nu provin din Uniunea Europeană); c)grupuri ce includ atât grupuri organizate de a doua generație (sunt grupuri derivate din grupuri organizate dintr-o țară non UE ce s-au stabilizat în UE) cât și grupuri tradiționale indigene ce exploatează dimensiunea internațională.[8]
Se arată în același document că grupul criminal organizat modern are o natură transnațională definită, multe tipologii criminale ale acestuia fiind forme evoluate ale contrabandei. Bunurile traficate de contrabandiști sunt bunuri ce nu pot fi procurate de pe piața legală.[9] Este creată o astfel o nișă de acțiune, inventivitatea și profesionalismul liderilor grupurilor criminale constând în identificarea acestor nișe și dezvoltarea rețelelor de distribuție.
Doctrina[10] a mai relevat două modele de existență și acțiune a grupurilor criminale organizate a căror prezentare are relevanță pentru prezentul studiu:
-modelul corporativ, tradițional, în cadrul căruia grupurile criminale sunt privite ca entități având structura puternic centralizată și ierarhizată;
-modelul rețea, flexibil, fluid și adaptabil, care se poate regrupa rapid în cazul demontării sale de către autorități. Grupul infracțional organizat este alcătuit dintr-o rețea de sub-grupuri capabile de regrupare rapidă, a căror existență nu se bazează pe relații de durată între membrii lor, asemenea modelului corporativ. Spre deosebile de modelul structural organizat tradițional, membrii grupului nu trebuie să dovedească devotamentul sau să-și sacrifice viața. În funcție de oportunitățile ivite, ei sunt liberi să caute alți parteneri pentru a-și maximiza profiturile. Liantul între membrii grupului infracțional în cadrul acestui model îl constituie dorința de a obține profit.
TRAFICUL DE CELULE ȘI ȚESUTURI UMANE. UN NOU DOMENIU DE INTERES PENTRU CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ
Identificarea nișelor de activitate de către grupurile criminale organizate este condiționată de analiza temeinică a legislației care guvernează nișa respectivă, fiind preferate evident domeniile nereglementate sau insuficient reglementate. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor reproductive coroborată cu alte elemente de ordin legal, social, financiar și psihologic (lipsa reglementării sau insuficienta reglementare a domeniului într-un stat, creșterea gradului de infertilitate a populației, dorința cuplurilor de a procrea, costurile prohibitive ale parcurgerii unei proceduri de fertilizare in vitro în cadru legal sau birocrația excesivă privind eligibilitatea unei persoane pentru a putea beneficia de astfel de proceduri) au deschis calea către practici ilegale desfășurate într-un cadrul organizat. S-au constituit astfel grupuri infracționale organizate care au un pronunțat caracter profesional specializat, ce acționează în domeniul reproducerii umane asistate. Acestea au constituit rețele de recoltare de celule umane reproductive ce sunt fertilizate in vitro și implantate apoi în corpul femeii beneficiare sau a unor mame surogat. Există o aparență de legalitate a activităților medicale desfășurate, fiind utilizate în acest scop lacunele legislative sau exprimarea deficitară a legiuitorului. În cadrul acestor grupuri organizate de tip rețea sunt implicate persoane care au o pregătire medicală (de la cercetători, până la medici, asistente și personal auxiliar) care constituie ”miezul grupului”, esențial pentru desfășurarea activității acestuia de nișă.
Studiile de caz prezentate în continuare vor releva extraordinara organizare a acestor grupuri infracționale organizate, componenta lor definitorie profesională precum și caracterul transnațional al activității. De asemenea vom putea identifica modelul rețea de acțiune, grupurile care au acționat în România în domeniul traficului de celule umane fiind constituie în principal de profesioniști motivați de obținerea de profituri mari ce se sutrag controlului statal, cu posibilitate de reorientare și regrupare rapidă atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul statelor vecine.
Interesant este faptul că niciunul dintre documentele publicate de Europol (OCTA 2007, SOCTA 2013, IOCTA 2014) nu analizează acest nou domeniu de acțiune al criminalității organizate. Este evident că o prezentare de către această instituție a tuturor domeniilor de acțiune a crimei organizate ar fi imposibilă având în vedere complexitatea fenomenului. Însă, până în prezent nu există o analiză a Europol asupra traficului de celule umane și material reproductiv, deși fenomenul este în creștere accelerată în ultimii 5 ani.
MODUS OPERANDI ÎN CAZUL TRAFICULUI DE CELULE ȘI ȚESUTURI UMANE ÎN ROMÂNIA. AFACERILE SABYC, MED LIFE ȘI ATHENA
În contextul unei reglementări insuficiente a tehnicilor medicale precum și a lipsei limitelor legale în aceste domenii, România s-a confruntat cu 3 cazuri extrem de mediatizate atât în presa națională, cât și internațională care au implicat clinici de fertilizare in vitro, oameni de afaceri străini și medici români, constituiți în grupuri infracționale organizate. Astfel, trei clinici de fertilizare in vitro au fost acuzate de trafic de ovocite, medicii români racolând femei de naționalitate română sau rromă,cărora le-au prelevat celulele reproducătoare, în schimbul unor sume de bani. Ovocitele au fost utilizate ulterior pentru tratarea, contra cost, a unor paciente din străinătate, care sufereau de infertilitate. Câștigurile ilegale obținute de către mebrii rețelei de recoltare și distribuire au fost uriașe.
a)Afacerea MED NEW LIFE[11]
În anul 2003, un om de afaceri israelian a deschis o clinica de profil ”Med New Life”, în Bucureşti. Afacerea a funcţionat, fără probleme, până în anul 2009. Atunci, o donatoare de ovocite a depus o plângere penală după ce, în urma unui tratament hormonal necesar pentru extragerea ovocitelor, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit. Femeia a refuzat să fie tratată de medicii clinicii, rămânând fără ovare în urma unei operații derulate la un alt spital. Deși cazul a fost semnalat DIICOT în anul 2009, omul de afaceri israelian (capul rețelei de trafic de ovocite) a fost arestat abia în anul 2013, iar clinica sa închisă tot atunci.
În urma cercetărilor desfășurate ca urmare a plângerii inițiale formulate în anul 2009, organele judiciare au descoperit întreaga rețea de donatoare – femei tinere - care încasau, până la 600 de euro, pentru fiecare recoltare de ovocite. Ovulele fecundate erau trimise în Israel, fără să solicite avizul Agenţiei Naţionale de Transplant. Pacientele izraeliene sau de altă naționalitate plăteau o taxă ce putea ajunge la 3500 Euro pentru a beneficia de o implantare de ovule fecundate sau chiar de embrioni. Mecanismul financiar creat permitea distribuirea banilor obținuți de la beneficiare către donatoare și către clinică pentru serviciile medicale prestate.
Procurorii au demonstrat că Raz Hochman, împreună cu alți inculpați „ (…) pentru a procura material genetic necesar realizării procedurilor ce presupun fertilizarea in vitro, beneficiind de baza materială necesară ducerii la îndeplinire a tehnicilor de reproducere asistată, respectiv spaţiu propice desfăşurării activităţii în domeniul medical, aparatură de profil, medicamentaţie etc., în mod direct ori prin intermediari, au racolat prin diverse mijloace persoane de sex femeiesc care şi-au dat acordul în vederea urmării procedurilor ce presupun extracţia de ovocite, materialul genetic obţinut în aceste împrejurări fiind utilizat ulterior la realizarea de embriotransferuri în beneficiul persoanelor de sex femeiesc aflate în dificultate de a procrea pe cale naturală şi care, în schimbul unor sume consistente de bani, doreau să fie supuse tehnicilor de reproducere umană asistată (…)”.[12]
De precizat este faptul că, urmând modelul de organizare rețea despre care am făcut vorbire în prezentul studiu cu prilejul analizei conceptului de criminalitate organizată, RAZ HOCHMAN şi alți doi inculpați în dosar, şi-au desfăşurat activitatea iniţial în cadrul Clinicii Sabyc până în anul 1998 după care, aceştia s-au despărţit de numitul HARRY MIRONESCU (condamnat penal în cazul Sabyc), luând astfel fiinţă Centrul medical MED NEW LIFE din București.
Asocierea membrilor grupului infracţional organizat şi regruparea acestora în cadrul Centrului medical MED NEW LIFE a constituit o continuare firescă a activităţii desfăşurate anterior la clinica Sabyc şi a fost realizată în contextul în care faptele săvârşite nu erau incriminate la momentul respectiv. De asemenea activitatea grupului a fost favorizată de numărul mare de persoane aflate în dificultate de a procrea pe cale naturală identificate în România, dar şi de multiplele solicitări ale unor cupluri din Israel, în condiţiile în care realizarea unor astfel de proceduri în ţara de origine întâmpina dificultăţi datorită unor considerente tradiţionalist/religioase.
Procurorii au demonstrat că, pentru a fi disimulată componenta ilegală a activităţii desfăşurate în cadrul clinicii de către specialiştii ce asigurau realizarea procedurilor medicale şi pentru a justifica prezenţa regulată a acestora în România, a fost întocmit un contract de colaborare între Centrul Medical Med New Life şi spitalul ASSAF HAROFEF din Israel unde îşi desfăşurau activitatea alți inculpați în dosar având cetățenie israeliană. Pentru a se justifica activitatea medicilor israelieni pe teritoriul României, în considerarea împrejurării căaceștia nu aveau drept de liberă practică în România, a fost identificată formula calificării/supra-specializării personalului din cadrul clinicii, angajat formal în postul respectiv, fără ca acesta să îndeplinească în realitate exigenţele reale pe care le presupunea realizarea manevrelor în domeniul microbiologiei celulare, rolul acestora fiind de a figura ca nume şi specializare în organigrama personalului de specialitate care realiza procedurile ce presupuneau un mare grad de complexitate.
De asemenea, au rezultat date certe că, începând cu primăvara anului 2009, după ce membrii grupului infracţional organizat au luat la cunoştinţă despre cercetările efectuate de către organele judiciare faţă de persoane ce aveau aceleaşi preocupări infracţionale (afacerea „Sabyc”) modul de operare „clasic” constând în racolarea de „donatoare” a fost modificat într-o oarecare măsură şi adaptat noii situaţii, în sensul că persoanele interesate să urmeze procedura de stimulare ovariană în scopul obţinerii de sume de bani ori alte foloase, erau contactate de către unul dintre membrii grupului infracţional organizat, care le punea în legătură cu persoanele interesate să beneficieze de ovocitele recoltate, în scopul de a se proceda la realizarea ulterioară a embriotransferului.
Rețeaua organizată a fost extinsă și în Republica Moldova unde s-au făcut demersuri în vederea obținerii autorizațiilor necesare deschiderii unei clinici de fertilizare in vitro, sub o denumire asemănătoare, New Med Life, cu implicarea unor politicieni moldoveni și a rudelor acestora[13]. Interesant este faptul că aceste demersuri se realizau după ce scandalul s-a declanșat în România, adică în anul 2009.
În anul 2013 Raz Hochman, a fost arestat sub acuzaţia de trafic de ovule şi constituire de grup infracţional organizat, iar clinica sa de fertilizare in vitro a fost închisă. În prezent, afaceristul are interdicţie de a părăsi ţara, iar dosarul său este în curs de judecată la Tribunalul Bucureşti.
Raz Hochman a fost trimis în judecată pentru iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup precum și pentru trafic de celule umane (art. 158 al.1 din Legea 95/2006[14]) în formă continuată. Dosarul este încă pe rolul Tribunalului București (judecata în primă instanță)[15].
b)Afacerea ATHENA[16]
În luna mai a anului trecut (2014), aveau loc percheziții la o celebră clinică din Timișoara. Un alt scandal, în care a fost implicat o clinică de fertilizare in vitro, a revoltat opinia publică, și așa nemulțumită de inexistența unei legislații corespunzătoare în domeniul fertilizării in vitro. Omul de afaceri grec Giatras Konstatinos, patronul clinicii „Athena” din Timișoara, şi o parte din echipa sa medicală au fost reținuți.
Omul de afaceri de origine greacă Giatras Konstatinos a deschis, în anul 2010, o clinică de fertilizare in vitro în Timişoara, oraş în care şi-a absolvit studiile universitare. Este vorba despre o persoană extrem de cunoscută în zona de Vest a României, care avea relații în clasa politică și care primise avizul Ministerelor de Externe din România şi Grecia pentru a deveni consulul Greciei în România.
Giatras Konstantinos a constituit un grup infracţional în care au fost implicaţi și şefii clanurilor de etnie rromă din Banat și care se ocupa în principal cu traficul de ovocite, dar sesfășura în mod ilegal și alte proceduri medicale din domeniul fertilizării in vitro. Femei tinere de etnie rromă erau direcţionate spre clinica de fertilizare in vitro unde primeau 300 de euro în schimbul recoltării ovocitelor. În rețea au mai fost atrase și alte 13 fete pentru ca acestea să devină mame surogat.
Potrivit unui comunicat transmis de Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), grupul infracțional era organizat pe două paliere: a)organizarea de activităţi ilegale de transplant de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu mamă purtător și b) organizarea de activităţi ilegale de transplant de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei racolate de către angajaţii spitalului cărora li s-au achitat sume de bani pentru prelevarea de ovocite, care ulterior au fost folosite în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei. Din probele administrate în cauză rezultă că au fost efectuate proceduri de inseminări in vitro cu mamă purtător, fără o procedură aprobată de către Agenția Națională de Transplant, fără respectarea Ordinelor Ministrului Sănătății menționate mai sus, la nivelul spitalului fiind încheiate doar protocoale sumare, sub formă de tipizat, cu donatoarele de ovocite sau cu mamele purtătoare. Persoanele erau direcționate de către personalul medical spre diverși notari publici (fiind identificați până în prezent doi), unde erau redactate declarații notariale prin care donatoarele de ovocite sau mamele-surogat se obligau să doneze sau să poarte o sarcină fără nici o pretenție materială, iar în ceea ce le privește pe mamele purtătoare acestea se obligau ca la naștere să predea copilul cuplului beneficiar, fără nici o altă pretenție. Și cuplurile beneficiare au semnat declarații notariale prin care se arăta că sunt de acord cu fertilizarea in vitro, cu transferarea embrionului rezultat în uterul mamei purtătoare, recunoscând, totodată, că pruncul rezultat este copilul lor natural. Până în prezent au fost identificate 12 cazuri de mamă-surogat (persoane din România, Ungaria, Slovacia), fiind audiate șapte dintre ele, precum și cuplurile implicate în procedura de fertilizare in vitro cu acestea. Două dintre cele șapte mame-surogat au dat naștere la câte un copil, ambii fiind predați imediat părinților biologici. Cuplurile beneficiare sunt atât cetățeni români, cât și cetățeni din Ungaria, Norvegia, Grecia.[17]
Inculpatul Giatras Konstantinos nu a fost trimis încă în judecată, față de acesta fiind luate doar măsuri preventive, cauza fiind încă în faza de urmărire penală.[18]
c)Afacerea SABYC[19]
Dacă unităţile medicale deţinute de Raz Hochman şi Giatras Konstatinos au funcţionat, legal, în baza unor acreditări emise de Agenţia Naţională de Transplant, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul clinicii Sabyc, închisă în anul 2009, în urma unor investigaţii DIICOT, pentru infracţiunea de trafic de ovule.
Patronul clinicii Sabyc, Harry Mironescu, fiul acestuia, Yair Miron, și medicii israelieni Natan Lewit și Genia Ziskind au fost condamnați definitiv de Înalta Curte de Casatie și Justiție la câte trei ani de închisoare cu executare, într-un dosar în care au fost trimiși în judecată de procurorii DIICOT pentru trafic ilegal cu ovule. Decizia de condamnare a fost luată după aproape cinci ani de procese. Alți inculpați în cauză, inclusiv fostul director al Agenției Naționale pentru Transplant au primit pedepse mai mici, cu suspendare.[20]
Procurorii DIICOT[21] au arătat în rechizitoriu că Harry Mironescu este liderul unui grup infracțional organizat ce acționa la clinica Sabyc din București. Acesta coordona: procedurile medicale, introducerea în țară în mod fraudulos de material genetic, evidența donatoarelor, a medicamentelor utilizate în cadrul acelor proceduri și a posibilității de racolare a beneficiarelor din străinătate și recompensarea directă ori indirectă a donatoarelor și racolatorilor. Natan Lewit a fost trimis în judecată sub acuzarea că a exercitat fără drept profesia de medic pe teritoriul României, că a racolat din străinătate cuplurile ce doreau să beneficieze de tehnicile de reproducere asistată, că a supravegheat evoluția tratamentului de stimulare hormonală participând în mod direct la examinarea donatoarelor și a pacientelor, că a realizat puncțiile de extragere și că a predat ovocitele extrase unui alt medic inculpat în cauză în vederea pregătirii culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv.
Toate procedurile enumerate s-au desfășurat în mod repetat și au presupus în unele cazuri introducerea în România în mod fraudulos de material genetic care a fost ulterior utilizat în tehnicile de pregătire a culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv. Donatoarele de ovule au fost recompensate cu sume de bani din partea clinicii. De asemenea, clinica Sabyc nu era acreditată să desfășoare activități de reproducere pe cale artificială.
Clinica Sabyc a fost constituită în baza unui acord româno - israelian încheiat în anul 1968 în perioada comunistă ca centru de cercetare în subordinea Ministerul Educaţiei și Cercetării. Timp de 10 ani (1999 -2009) clinica a funcționat fără acreditare, sub ochii autorităților, chiar în centrul Capitalei României. Donatoarele de ovocite racolate aveau vârste cuprinse între 18-30 ani (studente, șomere sau alte femei aflate în dificultate financiară) care primeau pentru o recoltare până la 400 euro. Ovocitele erau apoi fecundate şi ajungeau, de cele mai multe ori, la paciente din Israel care plăteau până la 3500 de euro pentru tratamente.
Rețeaua a funcționat atât de bine încât ramificațiile sale s-au dezvoltat aproape natural, ajungându-se în cei 10 ani ca donatoarele să se racoleze unele pe altele, fără a mai fi nevoie de vreo intervenție în acest sens a persoanelor care au constituit grupul infracțional organizat inițial.
Abia în anul 2009 clinica Sabyc a obținut acreditarea din partea Agenției Naționale de Transplant, dar la numai câteva luni a fost închisă pentru faptele constatate de către organele judiciare. În plus modul în care a fost obținută această acreditare face obiectul unei investigaţii D.N.A (Direcția Națională Anticorupție) pentru presupuse fapte de corupție.
Față de medicul român și personalul medical român implicați în afacere și condamnați de Instanța Supremă a fost luată, de către Colegiul Medicilor, decizia de retragere a dreptului de liberă practică.
FACTORI FAVORIZATORI AI CRIMINALITĂȚII ORGANIZATE ÎN DOMENIUL TRAFICULUI DE CELULE ȘI ȚESUTURI UMANE
a)Lipsa legislației
România nu are o legislație care să permită controlul și combaterea traficului de ovule și embrioni în mod corespunzător. Primele norme aplicabile în România prin care s-a pus expres problema obținerii și manevrării embrionilor umani, a fost Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății[22]. Acest act normativ reglementează activitatea de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane în scop terapeutic (Titlul VI din Lege), însă nu se referă în mod expres la embrioni, care nu pot fi încadrați nici în în noțiunea de organ, nici aceea de celule și nici aceea de țesut uman, fiind aglomerări de celule având viață proprie. Or, nereferindu-se în mod expres la embrioni, putem afirma că legea în ansamblul său, și deci și normele de incriminare a unor fapte comise în derularea acestor activități, nu se aplică embrionilor, care nu se bucură de vreo protecție legală, nici penală, nici extra-penală!
În anul 2005 s-a încercat adoptarea unei legi privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, care să acopere situațiile nereglementate juridic cu care se confruntă practicienii în medicina reproducerii. Motivele adoptării unui astfel de proiect au fost diverse, de la vidul legislativ și până la necesitatea combaterii declinului demografic sau de aliniere a României la standardele legislative în domeniu ale altor state europene.[23] În ciuda multiplelor ecouri pozitive, prin Decizia nr. 418 din 18 iulie 2005[24], Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea majorității articolelor din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical.
Ulterior, după 7 ani, a fost înaintat Parlamentului proiectul de lege nr. 63/2012 privind reproducerea umană asistată medical cu terț donator[25] însă textul proiectului se preocupă în special de reglementarea situației persoanelor implicate într-o asemenea procedură, fără o reglementare precisă a situației juridice a produselor umane rezultate în urma tehncilor de recoltare și fertilizare in vitro. Prin urmare embriotransferul nu este reglementat; proiectul se referă doar la gameți umani, fără să atingă procede mai noi cum ar fi recoltarea de celule stem, sau scindările embrionare[26].
În acest context al lipsei unei reglementări sectoriale, eforturile DIICOT de combatere și dezactivare a rețelelor de criminalitate organizată ce acționează în sectorul traficului de ovocite și embrioni pare o luptă cu morile de vânt.
b)Lipsa de implicare a autorităților în programele de susținere a populației infertile
În România, traficul de ovule a scăpat cu totul de sub controlul autorităților, mediul virtual abundând de anunţuri ale unor femei care pretind mii de euro în schimbul "donării" celulelor reproducătoare. Această piaţă neagră funcţionează, cu succes, pentru că persoanele care suferă de infertilitate sunt forţate, de conjunctură, să îşi găsească singure donatoare. Agenția Națională pentru transplant își recunoaște public neputința afirmând că, dacă o persoană particulară dorește să doneze ovocite, nicio autoritate a statului nu poate interveni. Legislația este atât de edficitară încât favorizează acest trafic cu ovule.
Ministerul Sănătăţii, instituţia în subordinea căruia Funcţionează Agenţia Naţională de Transplant a încercat în 2011 să ia inițiativa în vederea controlării fenomenului și a lansat Programul de fertilizare în vitro şi embriotransfer[27], în baza cărora a acordat un ajutor de 1500 de euro pentru fiecare cuplu care dorea să urmeze un tratament. La vremea respectivă România era singura ţară din Uniunea Europeană care nu finanţa procedurile de fertilizare in vitro. În perioada iunie 2011- 31 decembrie 2012, au fost aprobate 1440 de dosare medicale. În aceeaşi perioadă au fost realizate 1126 de proceduri. Ca urmare a procedurilor realizate s-au născut 300 copii[28]. În anul 2013, ministrul Sănătăţii a sistat finanţarea programului de fertilizare in vitro, existând alte priorităţi de finanțare[29]. Deși la 27 septembrie 2014 Ministrul Sănătății Nicolae Bănicioiu anunța posibilitatea reluării programului începând cu anul 2015[30].
c)Lipsa fondurilor
Bugetul programului de fertilizare in vitro și embriotransfer demarat în 2011[31] a fost de 4 milioane de lei (905.817 euro), Ministerul Sănătăţii susținând financiar o singură procedură de FIV/cuplu, în două etape:
-4.920 lei (1114 Euro) după realizarea procedurii de fertilizare (prelevarea ovocitelor prin puncţie foliculară; recoltarea spermei şi procesarea acesteia; inseminarea ovocitelor; transferul embrionar).
- 1.230 lei (278,5 Euro) după confirmarea finalizării procedurii FIV/ET cu o sarcină, urmată de naştere.
Lista clinicilor agreeate în program de Ministerul Sănătății conținea doar 6 astfel de entități.
La data de 25.03.2015 Guvernul a adoptat Hotărârea nr.206 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate[32] pentru anii 2015 şi 2016 între care este prevăzut și programul de fertilizare in vitro și embriotransfer ca parte a Programului referitor la transplantul de organe, țesuturi și celule umane. Prin Ordinul nr. 185/30.03.2015 emis de Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate[33] și Anexel[34] sale au fost aprobate Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2015 şi 2016 care stabilesc ca moment al derulării programului de fertilizare in vitro și transplant data de 1 aprilie 2015. O procedură greoaie care a devansat momentul de la care cei interesați pot beneficia de aceste proceduri către mijlocul anului 2015, dacă luăm în considerare și birocrația necesară aprobării dosaului. deși Bugetul a fost dublat pentru toate programele, pentru subprogramul de fertilizare in vitro și embriotransfer fondurile sunt insuficiente având în vedere numărul mare de cereri, condiționarea finanțării de o singură inseminare și rata de eșec de peste 65%.
d)Corupția clasei politice și a funcționarilor publici implicați în acordarea de autorizații și licențe de de sfășurare a procedurilor medicale de reproducere umană asistată
Proliferarea activității celor trei grupuri infracționale prezentate mai sus a fost favorizată și de cooptarea ilegală a unor funcționari din cadrul Agenției naționale pentru Transplant, singura entitate din România care avea atribuții de acreditare și avizare a activității clinicilor și personalului medical în domeniul tehnicilor de reproducere umană asistată și maneevrare de celule și țesuturi umane. Astfel, procurorii DIICOT au demonstrat că doi funcționari publici, având funcția de Director Executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant și, respectiv, de coordonator regional Bucureşti al Agenţiei Naţionale de Transplant au comis infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale pentru a facilita obținerea autorizației de funcționare de către Clinica Sabyc în 2009. Evident că cei doi funcționari publici au fost ”motivați” corespunzător, altfel nu ar fi comis asemenea ilegalități, procurorii desfășurând deja investigații în acel caz, la data întocmirii documentelor false.[35]
De altfel utilizarea tehnicilor de corupție reprezintă o trăsătură definitorie a grupurilor infracționale organizate care le folosesc în etapa de expansiune a activității lor.[36] Mai mult, utilizarea tehnicilor coruptive la cel mai înalt nivel a fost învederată și de Europol în cadrul documentelor OCTA 2006[37] și 2007 care a arătat că grupurile infracționale de generație secundă despre care am făcut vorbire anterior, au o capacitate crescută de a corupe, acest fapt fiind identificat ca o amenințare serioasă.[38]
CONCLUZII
Cadrul bioetic actual pentru transplantul de țesuturi și celule umane se fundamentează pe patru elemente valorice esențiale: repect pentru indivizi, autonomie individuală, consimțământ expres și conștient și altruism[39]. Aceste valori sunt la rândul lor traficate de către grupurile infracționale organizate, odată cu traficarea celulelor și țesuturilor umane.
Criminalitatea organizată în acest domeniu este forma cea mai avansată de criminalitate organizată, foarte bine integrată în cadrul instituțiilor politice, economice și sociale ale societății actuale, ce face aproape imposibilă identificarea sa ca organizație criminală.[40]
Modelul rețea de activitate a grupurilor infracționale organizate îngreunează munca de depistare și combatere desfășurată de organele statale, la acest element adăugându-se și lipsa legislației corespunzătoare în domeniul utilizării tehnicilor medicale de fertilizare in vitro.
Activitatea grupurilor criminale organizate este în plină expansiune într-un domeniu nou și controversat, atât din punct de vedere social, cât și religios și filosofic.Nealinierea legislației naționale la exigențele Convenției de la Oviedo precum și stadiul alarmant al cercetării în domeniile genetice și de procreare artificială, lipsa de implicare a autorităților române în susținerea populației în scopul de a subvenționa procedurile medicale de fertilizare in vitro reprezintă alți factori favorizanți ai proliferării fenomenului infracțional organizat în acest domeniu. Grupurile infracționale organizate au detectat această nișă de piață, exploatând-o asiduu în vederea obținerii unor surse uriașe de venit.
Nu în ultimul rând, activitatea grupurilor infracționale organizate are o pronunțată componentă transnațională, fiind preznte pe teritoriul României grupuri infracționale de generație secundă, care s-au infiltrat în toate dimensiunile societății românești.
În acest context extrem de complex și de dificil, este necesară sporirea eforturilor de cooperare internațională în vederea dezagregrăii grupărilor criminale, atât prin intermediul Europol, cât și în baza altor canale de comunicare bi sau multi statală.
References
(1) Allum, F., Longo, F., Irrera, D., Kostakos, P.A., (editors), Defining and Defying Organized Crime. Discourse, perceptions and reality, Part I, Routledge advances in international relations and global politics, Rutledge, New York, 2010;
(2) Banciu, D., Elemente de sociologie juridică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2000.
(3) Beare, M.E.,(editor), Transnational Organized Crime, Ashgate, UK, 2013.
(4) Buneci, P. et al., Sociologie juridică şi devianţă specială, Ed. Fundaţiei Române de Mâine, Bucureşti 2001.
(5) Council of Europe, Trafficking in organs, tissues and cells and trafficking in human beings for the purpose of the removal of organs, Joint Council of Europe/United Nations Study, Directorate General of Human Rights and Legal Affairs, Council of Europe, 2009;
(6) Dean, G., Fashing, I., Gottschalk, P., Organized Crime. Policing Illegal Business. Entrepreneurialism, Oxford University Press 2010;
(7) http://debanat.ro/2014/05/un-nou-scandal-la-spitalul-athena-medici-acuzati-de-trafic-de-ovule/;
(8) http://lege5.ro/CautaDosare#PartyName=Giatras%20Konstantinos;
(9) http://lege5.ro/Dosar/ge2tknjtgyztgxzt/27222-3-2013-tribunalul-bucuresti;
(10) http://observator.ro/reluarea-programului-de-fertilizare-in-vitro-in-2015-salutata-de-asociatia-sos-infertilitatea-277975.html;
(11) http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000314949&id_inst=2.
(12) http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000314949&id_inst=3;
(14) http://www.b1.ro/tag/clinica-med-new-life-115987.html;
(15) http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12651;
(16) http://www.cdep.ro/proiecte/2012/000/60/3/se99.pdf;
(18) http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/1132-comunicat-de-presa-30-05-2014;
(19) http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/219-comunicat-de-presa-29072009-219;
(20) http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/283-comunicat-de-presa-24022010-283;
(21) http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/283-comunicat-de-presa-24022010-283;
(22) http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/288-comunicat-de-presa-05032010-288;
(24) http://www.mediafax.ro/social/dosarul-traficului-de-ovule-managerul-spitalului-athena-din-timisoara-arestat-la-domiciliu-sefa-de-laborator-cercetata-sub-control-judiciar-12665858;
(25) http://www.medicinareproductiva.ro/comunicat.pdf;
(26) http://www.medicinareproductiva.ro/program-national-fertilizare.php;
(27) http://www.ms.ro/?pag=203;
(28) http://www.ms.ro/?pag=62&id=9050&pg=1;
(30) http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2013%5C13L453EM.pdf;
(32) http://www.zdg.md/editia-print/investigatii/de-ce-ministrul-sanatatii-protejeaza-monopolul;
(33) http://www.ziare.com/articole/banicioiu+anunt+program+fertilizare+2015;
(34) http://www.ziare.com/stiri/inchisoare/decizie-definitiva-in-dosarul-sabyc-primul-caz-de-trafic-de-ovule-umane-din-romania-1328915; http://www.europafm.ro/stiri/interne/condamnari-definitive-in-cazul-traficului-de-ovule-de-la-clinica-sabyc~n78791/; http://www.stiri.com.ro/stire-76841/condamnari-definitive-in-dosarul-sabyc-primul-caz-de-trafic-de-ovule-umane-din-romania.html#.VRwBrvysWAk.
(35) Longo, F., Discoursing organized crime. Towards a two-level analysis, in Felia Allum, Francesca Longo, Daniela Irrera, Panos A. Kostakos (editors), Defining and Defying Organized Crime. Discourse, perceptions and reality, Part I, Routledge advances in international relations and global politics, Rutledge, New York, 2010;
(36) Obokata, T., Transnational Organized Crime in International Law, Hart Publishing, Oxford and Portland Oregon, USA, 2010;
(37) Stier, E.H., Richards, P.R., Strategic Decision Making in Organized Crime Control: The Need for a Broadened Perspective, National Institute of Justice Symposium Proceedings: Major Issues in Organized Crime Control, in Margaret E. Beare (editor), Transnational Organized Crime, Ashgate, UK, 2013;
(38) Sutherland, E.H., White Collar Crime: The Uncut Version, Yale University Press, 1983, Business & Economics.
(39) www.europol.europa.eu.
[1] Petre Buneci ş.a., Sociologie juridică şi devianţă specială, Ed. Fundaţiei Române de Mâine, Bucureşti 2001, p.142.
[2] E.H.Sutherland, White Collar Crime: The Uncut Version, Yale University Press, 1983, Business & Economics, p. 253.
[3] Dan Banciu, Elemente de sociologie juridică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2000, p.265.
[4][4] Francesca Longo, Discoursing organized crime. Towards a two-level analysis, în Felia Allum, Francesca Longo, Daniela Irrera, Panos A. Kostakos (editors), Defining and Defying Organized Crime. Discourse, perceptions and reality, Part I, Routledge advances in international relations and global politics, Rutledge, New York, 2010, p. 15.
[5] Idem, p. 21.
[6] Convenția Națiunilor Unite împotriva ciminalității organizate transnaționale adoptată în anul 2000
[7][7] EU Organized Crime Threat Assessment 2007; www.europol.europa.eu.
[8] OCTA 2007, p. 9, 14-16.
[9] Idem, p. 21.
[10] Tom Obokata, Transnational Organized Crime in International Law, Hart Publishing, Oxford and Portland Oregon, USA, 2010, p. 14-17.
[11] Cu privire la acest caz a se vedea http://www.ordineazilei.ro/actualitate/social/sanatate/p/cazul-raz-hochmanafacere-ilegala-sau-razbunare; http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-04-19/filiera-israeliana-a-pus-monopol-pe-traficul-cu-ovulele-romancelor.html; http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/07/24/fabricile-de-bebelusi-reportaj-digi-24-video-despre-traficul-de-ovule-din-romania-realizat-in-clinicile-de-fertilizare-acreditate-de-agentia-de-transplant-care-sunt-cauzele-scaderii-natalita/; http://www.b1.ro/tag/clinica-med-new-life-115987.html. (accesate la 1.04.2015).
[12] http://www.focus-energetic.ro/un-om-de-afaceri-israelian-vrea-sa-dea-statul-roman-in-judecata-la-cedo-17738.html. (accesat la 1.04.2015)
[13] http://www.zdg.md/editia-print/investigatii/de-ce-ministrul-sanatatii-protejeaza-monopolul.
[14] Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006
Art. 158
(1)Organizarea şi/sau efectuarea prelevării de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infracţiunea de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi cumpărarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană, în scopul revânzării, în vederea obţinerii unui profit.
(3)Tentativa se pedepsește.
[15] Dosar nr. 27222/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București; http://lege5.ro/Dosar/ge2tknjtgyztgxzt/27222-3-2013-tribunalul-bucuresti.
[16]A se vedea: http://www.tion.ro/medicii-de-la-clinica-privata-athena-acuzati-de-prelevare-ilegala-de-ovule/1422379; http://debanat.ro/2014/05/un-nou-scandal-la-spitalul-athena-medici-acuzati-de-trafic-de-ovule/; http://www.mediafax.ro/social/dosarul-traficului-de-ovule-managerul-spitalului-athena-din-timisoara-arestat-la-domiciliu-sefa-de-laborator-cercetata-sub-control-judiciar-12665858.
[17] http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/1132-comunicat-de-presa-30-05-2014.
[18] http://lege5.ro/CautaDosare#PartyName=Giatras%20Konstantinos.
[19] A se vedea http://www.ziare.com/stiri/inchisoare/decizie-definitiva-in-dosarul-sabyc-primul-caz-de-trafic-de-ovule-umane-din-romania-1328915; http://www.europafm.ro/stiri/interne/condamnari-definitive-in-cazul-traficului-de-ovule-de-la-clinica-sabyc~n78791/; http://www.stiri.com.ro/stire-76841/condamnari-definitive-in-dosarul-sabyc-primul-caz-de-trafic-de-ovule-umane-din-romania.html#.VRwBrvysWAk.
[20]Pentru soluția pronunțată de Tribunalul București a se vedea http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000314949&id_inst=3; Pentru soluția pronunțată de Curtea de Apel București a se vedea http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000314949&id_inst=2.
[21] http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/283-comunicat-de-presa-24022010-283; http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/288-comunicat-de-presa-05032010-288;
http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/219-comunicat-de-presa-29072009-219.
[22] Publicată în Monitorul oficial al Romîniei nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare.
[23] http://www.senat.ro/legis/PDF%5C2013%5C13L453EM.pdf.
[24] Publicată în Monitorul Oficial nr. 664din 26 iul. 2005.
[25] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12651.
[26] http://www.cdep.ro/proiecte/2012/000/60/3/se99.pdf.
[27] http://www.medicinareproductiva.ro/program-national-fertilizare.php;
http://www.medicinareproductiva.ro/comunicat.pdf.
[28] Date statistice obținute de pe site-ul http://www.ms.ro/?pag=203.
[29] http://observator.ro/reluarea-programului-de-fertilizare-in-vitro-in-2015-salutata-de-asociatia-sos-infertilitatea-277975.html.
[30] http://www.ziare.com/articole/banicioiu+anunt+program+fertilizare+2015
[31] http://www.ms.ro/?pag=62&id=9050&pg=1.
[32]Publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 30 martie 2015
[33] Publicat în Monitorul Oficial nr. 219 din 1 aprilie 2015
[34] Publicat în Monitorul Oficial nr. 219bis din 1 aprilie 2015
[35] http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/283-comunicat-de-presa-24022010-283.
[36] Au fost identificate patru faze de acțiune a grupului infracțional organizat: 1.identificarea și stabilirea domeniului de activitate,; 2.extinderea activității; 3.consolidarea activității; 4.poziționarea activității. Corupția este un instrument utilizat în faza de extindere a activității, singur, sau alături de alte tehnici specifice, cum ar fi violența, A se vedea Geoff Dean, Ivar Fashing, Petter Gottschalk, Organized Crime. Policing Illegal Business. Entrepreneurialism, Oxford University Press 2010, p. 76.
[37] www.europol.europa.eu.
[38] OCTA 2007, p. 12; www.europol.europa.eu.
[39]Trafficking in organs, tissues and cells and trafficking in human beings for the purpose of the removal of organs, Joint Council of Europe/United Nations Study, Directorate General of Human Rights and Legal Affairs, Council of Europe, 2009 p.30.
[40] Edwin H. Stier, Peter R. Richards, Strategic Decision Making in Organized Crime Control: The Need for a Broadened Perspective, National Institute of Justice Symposium Proceedings: Major Issues in Organized Crime Control, in Margaret E. Beare (editor), Transnational Organized Crime, Ashgate, UK, 2013, p. 65.